A sosit luna cadourilor, luna in care vrem sa daruim si aducem zambete.
Si cei de la Bunatati Din Natura s-au gandit sa va aduca un
zambet si au un dar tare frumos pentru voi.
Sa ne amintim de zilele frumoase de Craciun, de casa
impodobita, de fericirea copiilor care il asteapta cu nerabdare pe Mos Craciun,
de bunatatile trudite de mamele noastre pe care noi le serveam cu mare drag
alaturi de familie.
Ce preparat din copilarie vi-l doriti pe masa de Craciun?
Asteptam sa impartasiti cu noi reteta cea mai draga voua din copilarie.
Raspundeti la aceasta intrebare intr-un comentariu pe blog,
incepand de astazi pana pe 11 decembrie.
Vom alege cel mai frumos raspuns, reteta detaliata cel mai
armonios in care sa includeti si amintirile voastre din copilarie ce va duc cu gandul de ea.
In ce consta premiul? Este minunat, eu va spun de pe acum:
- Un sirop natural din cirese albe;
- Un sos picant;
- Un carnetel de retete;
- O paturica cu motive de iarna;
- O felicitare vintage.
Asteptam cu drag retetele si povestile voastre.
In primul rand doresc sa te felicit pentru frumosul concurs. Mi-as dori pe masa de Craciun cozonacul cu nuca, cacao si rahat pe care il pregatea bunica mea cu atata drag. Din pacate este departe de mine si nu ma pot bucura nici de prezenta ei, si nici de minunatul cozonac. Si evident ca as pune pe masa de Craciun si o prajitura delicioasa facuta de mama mea. Este o prajitura cu nuca, mac si crema de vanilie. Stiu ca o pregatea cu multa dragoste pentru masa de Craciun. Din pacate nici de prezenta mamei mele dar nici de prajitura nu ma pot bucura, pentru ca si ea este si mai departe de mine. Doresc sa urez Sarbatori Fericite tuturor, si sper sa aveti parte numai de bucurii, momente frumoase in familie si multa dragoste! Rocsy,iti doresc tot binele din lume, multa sanatate, dragoste si sinceritate in viata ta. Sa ai grija de tine si iti doresc Sarbatori Fericite. Cu drag, Camelia!
RăspundețiȘtergereMi-as dori pe masa de Craciun toate deliciile acestei sarbatori: toba, carnati, sarmale, cozonac etc etc si sa ne gandim cu mare drag la cei care numai sunt printre noi dar sa petrecem cu familia!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCozonac pufos facut in casa si un orez cu lapte care e preferatul meu din copilarie :)mi-l prepara mama foarte des,acuma trebuie sa mi-l prepar singura,nu stiu daca va iesii la fel de bun,dar va fi prezent pe masa de Craciun!
RăspundețiȘtergereFelicitări ,fată dragă,pentru tot ce faci! Ehhhh ,copilăria! Cea mai frumoasă prioadă a vieții!Când mergeam la colindat,iar la întoarcere ne amețea mirosul din bucătărie :tobă,lebăr,sarmale ,piftie și nelipsitul cozonac.Toată copilăria m-am întrebat :cum oare se ănghega apa? Mică și neștiutoare:)))
RăspundețiȘtergereDraga Rocsi, ce concurs frumos ne-ai pregatit, iar cu aceasta ocazie ne faci sa ne amintim de minunatele clipe ale copilariei :x ce repede trece timpul... Pe masa de Craciun imi doresc sa am preparate numai din copilaria mea: Cozonacii nu nuca, Alba ca zapada, Piftia, toba de porc, Sarmalutele, Carnatii cu usturoi si Cornuletele cu rahat! Numai bunatati! Sarbatori frumoase iti doresc! Pupici
RăspundețiȘtergereCe concurs frumos! :X Mi-e dor de niste cozonaci pufosi cu nuca si cacao si de nelipsita Alba ca zapada! :-*
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereBuna Rocsiuta!! Tu sti ca-mi esti draga si apreciez tot ce faci. Am sa-ti spun un secret :) cand eram mica, eram o sclifosenie de copil. Nu mancam nimic. Imi aduc aminte cum umbla bunica cu castronelul dupa mine si-mi dadea sa mananc. Totusi, ce-mi facea placere sa mananc era cozonacul facut de mama. Era si este si acum, pentru mine, cel mai bun. Cu multa nuca, galben si pufos. Micul secret al mamei este ca pune in aluatul de cozonac doar galbenusuri de casa. Deci, cozonacul mamei este preparatul cel mai "vanat" de la masa noastra de sarbatori. Felicitari pentru concurs!! O zi minunata iti doresc!!
RăspundețiȘtergereUn concurs minunat Rocsy . Ma faci sa-mi aduc aminte de clipe frumoase petrecute cu bunici si cu verisorii . Mie dor sa mananc prajitura Albina facuta de bunica mea si mi-as dori sa o am pe masa de Crcaiun . Dar cel mai mult as vrea sa ii am alaturi pe toti cei dragi sa povestim si sa petrecem sarbatorile impreuna. Numai cand pierzi pe cineva drag iti dai seama cat de mult iti lipseste . Felicitari pentru concurs si iti doresc o zi minunata. Sarbatori linistite !!!
RăspundețiȘtergereCe frumos Rocsiuţa! Pentru ca am tot scris si este mult prea mult pentru o singura postare, voi imparti povestea mea in doua!
RăspundețiȘtergereE luna cea mai frumoasă a anului, Sărbătoarea care ne poartă în Suflet cele mai frumoase trăiri şi aduceri aminte!
În fiecare an retrăiesc cu bucurie, dar şi cu o oarecare nostalgie, anii copilăriei, anii ce i-am petrecut în fiecare vacanta de Craciun pe ulitele pline de zăpadă, alături de bunica mea!, de părinţi, verişori ,,, de oameni dragi! Cu fiece an, Crăciunul ne oferea o zapadă ca în poveşti, cum nici nu am mai văzut de atunci. Îmi amintesc cum tata ne confecţiona săniuţele, cum ne alerga prin sat, printre nămeţii înalţi, cum mergeam la colindat întreaga familie! Bunica ne aştepta de fiecare dată cu tot ce era mai bun! Mirosul de cozonac îl simt şi acum! Însă ce mi-a rămas întipărit în minte este atât de cunoscuta prajitură Albă ca zapada! La fiecare Crăciun o "asistam" pe bunica mea când o pregatea şi mereu mă întrebam cum de îi mai rămânea cremă şi pentru foi, întrucât, cu mic cu mare gustam din crema de vanilie cu o uşoară aromă de lămâie! Nu îmi imaginam ceva mai bun!
Anii au trecut şi am păstrat tradiţia de a pregăti această prajitură la fiecare sărbătoare a Crăciunului! Cu o singură excepţie! Acum patru ani.... atunci am lipsit cu desăvârşire de la Sărbătoarea Crăciunului! Însă am primit cel mai minunat dar posibil! Am ţinut-o pentru prima oară în braţe, pe Rebeca! Acum aşteptăm cu emoţie şi bucurie împlinirea vârstei de 4 anişori extraordinar de frumoşi! Şi desigur, neaparat îi pregătesc Alba ca zăpada! E singura prăjitura ce o mănâncă şi îmi cere să o fac pentru ea! Cumva, am reuşit să îi transmit din emoţia şi bucuria anilor ce au trecut! Şi aşa îmi şi doresc să şi rămână! Să trăim Crăciunul frumos!
Pentru delicioasa prăjitura, folosesc ca ingrediente pentru foi: 600 g făină, 2 ouă, 12 linguri cu ulei, 12 linguri cu zahăr, 12 linguri cu lapte, 1 linguriţă rasă de amoniac, 1 lingură cu zeamă de lămâie, 1 linguriţă cu coajă de lămâie, un plic cu zahăr vanilat. Îmi ies cam 8 foi, suficiente pentru două tăvi. Pentru cremă folosesc doar ingrediente naturale: 1l cu lapte, 400 g de unt, 12 linguri cu zahăr, 6 linguri cu făină, 4 linguri cu amidon, zeama şi coaja rasă de la o lămâie, o pastaie de vanilie.
RăspundețiȘtergereNelipsită este cu siguranţă prezenţa Rebecăi!
Pentru pregatirea foilor, sparg ouăle într-un vas şi le mixez împreună cu zahărul, până ce devin cremoase. Musai să o las apoi pe Rebeca să le amestece cu furculiţa! Ştie că e prea mică pentru a utilza mixerul, dar aşteaptă cu nerăbdare momentul! Presară apoi coaja rasă de lămâie şi o amestecă cu spor (chiar dacă mai curge şi pe lângă vas, imi spune mereu “Se spală mami! Nu-i nimic”). Restul ingredientelor sunt lăsate tot în seama Rebecăi, adăugând uleiul, laptele, amoniacul (stins cu zeama de lămâie). După ce termină cu toate, adaug eu făina şi omogenizez aluatul, care trebuie să fie moale, nelipicios. Îl rupe apoi, Rebeca, în 6-8 bucăţi, unele mai mici, altele mai mari, le cântăreşte, le măsoară, pană ce decide ea că sunt egale. Întinde apoi fiecare bucată cu sucitorul ei special pentru prăjiturit, iar eu desigur vin din urmă! Partea ei preferată este când înţeapă foile din loc în loc cu furculiţa! O furculiţă mica, verde, pentru aperitive! Le pregătim apoi pentru copt, rând pe rând, pe dosul unei tăvi de cuptor. Le păzeşte bine şi când observă că încep să se usuce, ţine neaparat să mă anunţe. “Sunt gata, mami! Pot să o aşez eu pe următoarea!?” şi chiar dacă tava frige, e atentă la fiecare detaliu!
Cât pregătesc crema, aşteaptă cuminte, la măsuţa ei, fără a înceta să îmi adreseze o sumedenie de întrebări! Despre prăjituri, despre mine, despre bunici şi despre poveştile ce i le-am spus mereu … şi de fiecare dată ascultă istorisirile ca şi cum nu le-ar mai fi auzit până atunci!
Şi cât timp fierbe laptele, împreună cu păstaia de vanilie, eu continui să povestesc, iar Rebeca amestecă făină cu amidonul şi cu zaharul, iar la sfârşit presară coaja rasă de lămâie! Peste tot! De aici preiau eu şi torn laptele, amestecând continuu pentru a evita formarea cocoloaşelor şi aşez vasul pe foc, lăsând să fiarbă până se îngroaşă amestecul. Adaug zeama de lămâie şi omogenizez. Lăsăm crema să se răcească, după care adaug untul moale (are Rebeca grija de el de fiecare dată :) ) şi mixez până la încorporarea completă. Pe foile coapte, întinde Rebeca câtă cremă crede de cuviinţă, nu fără a o gusta suficient cât să se convingă ca este cea mai reuşită! După ce o asamblăm, o învelim în folie şi o păstrăm la rece, cu greu rezistând la rugăminţile celei mici, de a îi da “doar puţin”! Aş putea să scriu la nesfârşit! Momentele sunt magice. Nu mai contează dezordinea de după, contează doar sentimentul care rămâne! Şi de fiecare dată încheie cu “Mami, mă iubeşti mult sau puţin!?”, iar eu îi răspund “Te iubesc până la cer, dincolo de cer şi înapoi, de o mie şi-o mie de ori!” , şi ca să fie sigură adaugă “Eu mai mult!”.
Frumoase imagini ati proiectat in mintea noastra. Am simtit emotia si suspansul, caldura sentimentelor desrise. Va multumim pentru reteta! ☺
ȘtergereFrumoase imagini ati proiectat in mintea noastra. Am simtit emotia si suspansul, caldura sentimentelor desrise. Va multumim pentru reteta! ☺
ȘtergereMultumesc si eu!
ȘtergereBuna, felicitări pt munca depusă din pasiune cred, referitor la întrebare, as dori pe masa de Crăciun, cârnații si toba făcută de bunici...cu drag
RăspundețiȘtergereRocsy, ai mare dreptate, fiecare isi aduce aminte cu drag de ceva anume din copilărie. Eu as mânca acele turte pe care le făcea bunica maternă. Rar se intampla sa nu ajungem de Crăciun la ea. Tot timpul pregătea ceva special pentru "aia de la Bucuresti " iar pentru sclifosenia de mine pastra porție dubla de turte. Mai tarziu am aflat ca se numesc camasile lui Isus. Odata cu disparitia ei au dispărut si acele turte din familia noastra.
RăspundețiȘtergerePentru masa de craciun mi-as dori sarmalutele facute de bunica,supa de gaina de casa ,cozonac cu nuca,haiosele facute in cuptorul de paine .
RăspundețiȘtergereFrumos concurs, Rocsule drag! Te felicit cu tot dragul! :-*
RăspundețiȘtergerePentru masa de Craciun imi doresc sa am preparate delicioase , [de la mama lor] lebar, toba, caltabosi, piftie sau carnati si carne uscate de ger apoi fripte pe jar, asa ne intampina bunica in ziua de Craciun. Sarbatori linistite !!
RăspundețiȘtergere